Boli şi dăunători

Bolile şi dăunătorii căpşunului	înapoi
Pătarea purpurie a frunzelor
Denumire ştiinţifică Diplocarpon earliana Raspindire Răspândire: Pătarea purpurie a frunzelor de căpşun, menţionată prima dată în America de Nord, în anii 1921 - 1922, de către Stone, este întâlnită în prezent în numeroase ţări din Europa şi în Australia. Daune Daune: În condiţii de umiditate atmosferică abundentă, plantele sunt foarte puternic atacate, frunzele uscându-se prematur, fapt ce are repercusiuni negative asupra cantităţii şi calităţii producţiei. Biologie Agentul patogen: Miceliul ciupercii se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate. Pe conidiofori scurţi, incolori, se formează în lagăre subcuticulare, conidii incolore, bicelulare, uşor curbate, subţiate la capete, care servesc la diseminarea patogenului în timpul perioadei de vegetaţie. De la un an la altul se transmite prin miceliul care rezistă peste iarnă în frunzele vii sau prin apoteciile care se diferenţiază în frunzele uscate. Descriere Simptome: Atacul se manifestă din primăvară până toamna, pe toate organele aeriene, fiind observat însă mai frecvent pe frunze sub forma unor pete brune - purpurii, cu contur neregulat, de 1 - 7 mm diametru. Petele sunt dispuse pe întreaga suprafaţă a foliolelor, izolate sau confluente. În dreptul petelor, pe faţa superioară a limbului se observă punctişoare mici, brune, lagărele de conidiofori şi conidii. Pe peţioli, pedunculi florali şi bractee petele sunt mai alungite. Combatere Combatere: Măsurile de igienă culturală şi tratamentele recomandate pentru combaterea pătării roşii a frunzelor sunt eficace şi împotriva acestei boli. De asemenea se indică să se cultive soiuri rezistente la atacul acestui patogen.