boli și dăunători

Boli și dăunători
Bolile și dăunătorii măruluiînapoi
Rapănul
Denumire științifică Venturia inaequalis
(sin. Endostigme cinerascens (Fleisch) Jorst.
Tavelure du pommier; Apple scab, Black spot; Scharfkrankheit Apfelschorf; Parșa iabloni.
Raspindire Boala este cunoscută în toate țările globului unde se cultivă mărul, fiind foarte păgubitoare în zonele cu climat umed, atât în plantații cât și în depozitele de fructe (soiurile de măr depozitate pentru iarnă). Originară din Europa, a fost semnalată pentru prima dată de FRIES (1819) în Suedia; în SUA a apărut în 1834, în Anglia în 1945, iar în Austria în 1862.
Biologie Agentul patogen: Ciuperca este un parazit facultativ, ea prezentând două faze, una parazitară și una saprofită, fiecare având un rol în ciclul evolutiv al bolii.
Faza parazitară corespunde cu dezvoltarea formei imperfecte (asexuată) cunoscută sub numele de Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck., iar faza saprofită cu dezvoltarea formei perfecte - Venturia inaequalis (Cke.) Wint.
Ciclul evolutiv al ciupercii începe cu faza parazitară, din momentul realizării infecției primare. Miceliul ciupercii se dezvoltă în frunze, sub epidermă și este constituit din filamente septate, cu ramificare abundentă, caracteristică; miceliul hialin devine cu timpul olivaceu, iar mai târziu capătă o culoare brun - olivacee - negricioasă. Miceliul pătrunde succesiv în interiorul celulelor epidermice, ajungând în țesuturile lacunos si palisadic. În ramuri, hifele miceliului pătrund adânc în straturile parenchimului cortical.
Subcuticular, miceliul formează strome, alcătuite din acumulări dense, la început hialine, apoi de culoare închisă. Pe aceste strome se diferențiază conidioforii, care străbat cuticula, ajungând la suprafața țesutului atacat, unde în vârful lor formează conidii.
Conidioforii sunt aproape cilindrici, uniseptați, rareori biseptați, de culoare brună, reuniți în grupe compacte. Conidiile se dezvoltă una câte una, în succesiunea acrogenă. După fiecare conidie formată și desprinsă, conidioforul crește puțin la extremitatea sporiferă, formând o ridicătură scurtă în formă de guler, unde se formează o nouă conidie.
Conidiile sunt piriforme sau fusiforme, subțiate la vârf și trunchiate la bază, uni sau bicelulare, la început hialine apoi brun - olivaceu.
Faza saprofită începe din toamnă când hifele miceliene tinere pătrund în interiorul țesutului, intercelular, unde dezvoltă un alt miceliu; el invadează parenchimul frunzei, unde, în urma copulării organelor sexuale ale ciupercii rezultă periteciile.
Acestea încep să se formeze încă din toamnă, evoluează în timpul iernii, când se diferențiază ascele și ascosporii. Periteciile sunt globuloase, ovoide sau piriforme, cu pereții exteriori mai groși, de culoare închisă la periferie și mai deschisă către interior. La început sunt cufundate în țesut, iar când ajung la maturitate sunt foarte puțin cufundate sau chiar superficiale. Periteciile prezintă la vârf o ostiolă, în dreptul căreia se dezvoltă filamente rigide, brune, scurte.
În peritecie se dezvoltă în medie 150 asce, oblong - clavate, uneori ușor curbate, hialine, cu câte 8 ascospori, bicelulari, la început hialini, apoi de culoare undelemnie.
Proiectarea ascosporilor începe de la sfârșitul lunii martie, eșalonându-se până în iunie în funcție de temperatura și umiditatea mediului ambiant, fiind mai mare în prima parte a perioadei de vegetație.
În cursul primăverii și verii, ciuperca se mai poate înmulți și prin conidii de vară, care pot produce infecții primare în paralel cu infecțiile prin ascospori. În cursul verii o parte din conidii pot pătrunde printre bracteele mugurilor vegetativi și de rod, altele rămân la inserția ramurilor sau pe frunzele moarte din pomi.
Forma de iernare a ciupercii o constituie forma perfectă (periteciile) și miceliul de rezistență, din ramuri, precum și conidiile de vară rămase pe organele pomului.
Descriere În țara noastră este răspândită în toate bazinele pomicole unde sunt plantații de măr. În livezile neîngrijite, în anii cu primăveri și veri ploioase, pierderile ajung la 30-98% (Șuta și col.1974).
Simptome: Boala se manifestă pe frunze, pe peduncul, pe sepale, pe fructe și mai rar pe lăstari.
Frunzele atacate sunt acoperite de pete caracteristice, cafenii - olivacee, pe ambele fețe, care cu timpul devin brun-negricioase, cu aspect catifelat; sunt multe și mici, confluează, ocupând mare suprafață din frunză, reducând posibilitatea de hrănire a pomului. Forma de atac pe sepale și peduncul se întâlnește în anii cu primăveri călduroase, cu ploi frecvente.
Fructele sunt atacate în toate stadiile de evoluție prezentând pete de diferite dimensiuni, brun - măslinii, catifelate. Fructele atacate se deformează, crapă și cele mai multe cad în lunile mai - iulie.
La soiurile sensibile, în anii cu ploi frecvente în lunile mai-iunie - iulie, se înregistrează atac puternic de rapăn și pe lăstari. Atacul, la început sub formă de pete, de culoare măslinie - catifelată se exteriorizează sub formă de ulcerații, lăstarul având aspect crustos. Lăstarii atacați se usucă sau degeră în timpul iernii.
Combatere Combatere: Rapănul se combate prin măsuri preventive: agrotehnice și chimice. Pentru distrugerea rezervei biologice o importanță deosebită au arăturile de toamnă pentru încorporarea frunzelor căzute pe sol, precum și adunarea tuturor fructelor și tăierea lăstarilor atacați de rapăn și înlăturarea acestora din livadă.
Pentru prevenirea pagubelor prin măsuri chimice este necesar să se aplice tratamentele, ținând cont de biologia ciupercii corelată cu fenologia soiurilor, cu condițiile climatice, precum și cu modul de acțiune și cu remanența fungicidelor folosite, determinate fiind de rezerva biologică a ciupercii din livada respectivă.
Este necesar, după cercetările întreprinse de V. Șuta și colab. (1974, 1982) să se aplice 4 -18 tratamente chimice preventive, în cazul soiurilor sensibile la avertizare din care 1 - 2 preflorale si 3 - 16 postflorale. În anii cu puține precipitații, pagubele se pot preveni prin 3 - 5 tratamente, aplicate la avertizare.
Ideală este extinderea în cultură a soiurilor rezistente la rapăn, ca Prima, Priscilla, Sir Prise, Florina, în toate zonele unde sunt condiții climatice foarte favorabile rapănului, care nu mai necesită tratamente speciale pentru prevenirea bolii.











HOME | DESPRE NOI | CERCETARE | DEZVOLTARE | VANZARI | SERVICII | CONTACT | HARTĂ SITE
HOME CONTACT HARTA SITE